Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FI ÎNCLINAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 25 pentru FI ÎNCLINAT.

VISĂTOR

VISĂTÓR , - OÁRE , visători , - oare , adj . , s . m . și f . ( Presoană ) care visează , care este înclinată spre reverie , spre meditație ; p . ext . ( persoană ) care este lipsită de simț practic ; ( persoană ) care preconizează un ideal și îl trăiește ca pe o realitate vie , care se lasă condus de utopii . - Visa + suf . -

 

BĂNUITOR

BĂNUITÓR , - OÁRE , bănuitori , - oare , adj . Care bănuiește ; care este înclinat ( în mod exagerat ) spre

 

CONTEMPLATIV

CONTEMPLATÍV , - Ă , contemplativi , - e , adj . Care contemplă , care este înclinat spre contemplare ;

 

IMPULSIV

IMPULSÍV , - Ă , impulsivi , - e , adj . Care este înclinat să acționeze sub influența primului impuls ; violent , nestăpânit ,

 

MINCINOS

MINCINÓS , - OÁSĂ , mincinoși , - oase , adj . 1. ( Adesea substantivat ) , Care este înclinat să spună minciuni ; care spune minciuni , care minte ; care nu se ține de cuvânt . 2. Fals , neadevărat ,

 

OBLICITATE

... OBLICITÁTE s . f . Proprietate a unei linii sau a unei suprafețe de a fi

 

PÂNDACI

PÂNDÁCI , - CE , pândaci , - ce , adj . ( Rar ) Care stă la pândă ; care este înclinat să iscodească . - Pândă + suf . -

 

PERVERS

PERVÉRS , - Ă , perverși , - se , adj . ( Despre oameni ; adesea substantivat ) care este înclinat spre fapte rele , gata oricând să facă rău ; care manifestă o deviere de la normal a instinctelor , a judecății , a ideilor , descompus din punct de vedere moral ; corupt , depravat , imoral ; ( cu sens atenuat ) perfid , fățarnic ; spec . anormal din punctul de vedere al comportării în relațiile

 

RĂUTĂCIOS

RĂUTĂCIÓS , - OÁSĂ , răutăcioși , - oase , adj . ( Adesea substantivat ) Plin de răutate ; care , fără să aibă un fond rău , este înclinat să jignească , să facă mici

 

POVÂRNIT

POVÂRNÍT , - Ă , povârniți , - te , adj . Care este aplecat , înclinat ; care este situat în pantă sau formează o pantă . - V.

 

METACENTRU

METACÉNTRU , metacentre , s . n . Punctul în care verticala centrului de greutate al unui corp care plutește este intersectată de verticala centrului de carenă , aceasta din urmă fiind trasată pentru o poziție înclinată a

 

   Următoarele >>>